Uitare ... de sine

Uitasem de blog... e ca si cum as uita de o parte din mine.
Azi am avut ocazia sa imi dau seama ca ne putem schimba atat de mult in cativa ani (mai ales cand inca suntem tineri si modelabili de catre viata, evenimente, emotii, oameni) , putem avea alte idei, alte dorinti astfel incat nu-l mai recunoastem pe cel/cea care am fost candva.
Asta imi aminteste de credinta cuiva care gandeste interesant, dar parca este un pic prea cinic si negativist, in Vacuitatea Eului ... idee pe care nu am inteles-o niciodata pe deplin... Daca ne schimbam putem zice ca nu mai avem o identitatea, ca nu existam de fapt? Eu as zice ca identitatea unei entitati A numita fiinta umana este data de faptul ca diferenta dintre A din prezent si A de acum cativa ani este mai mica decat diferenta dintre A si oricare alta fiinta umana B.