to love or ... not to love

Dacă într-o zi vei avea chef să plângi, cheamă-mă,
Nu promit să te fac să râzi, dar aş putea să plâng cu tine;
Dacă într-o zi vei dori să fugi, cheamă-mă,
Nu-ţi promit că-ţi voi cere să rămâi, dar aş putea fugi cu tine;
Dacă într-o zi vei dori să nu vorbeşti cu mine, cheamă-mă
În acel moment promit să tac;
Dacă într-o zi tu mă vei chema şi eu nu-ţi voi răspunde...
Caută-mă...poate am nevoie de tine!
De TANDREŢE, CĂLDURĂ, ÎNŢELEGERE, IUBIRE!
Caută-mă şi poate o vom regăsi împreună!
Dacă vei şti ce şi cum să cauţi, găseşti lucruri deosebite în oameni obişnuiţi!
... o iubire autentică, altruistă şi fără teamă,
iar bucuria ei este bucuria de a dărui o iubire pură şi necondiţionată!
Nimeni nu iubeşte pe cel ce nu poate iubi şi nici nu-l poţi face să te iubească...
Sa iubesti inseamna sa doresti in fiecare clipa sa-i auzi glasul...rasul,
sa iubesti inseamna sa tremuri de neliniste si sa tresari de bucurie,
sa iubesti inseamna sa te oferi din toata fiinta ta celui care-ti tine loc de soare. ...


"In prima sa dragoste o femeie isi iubeste iubitul, in celelalte tot ceea ce iubeste este iubirea." - George Gordon, Lord Byron

Inteleapta nora ;)

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei.Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva."Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei."Nu, este iesit.""Atunci nu putem intra" – replicã ei.Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi."Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."Femeia se duce si îi invitã.'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.'Cum asa?' întreabã ea.Unul dintre mosnegi îi explicã. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE.Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. 'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'Sotia nu: 'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei.'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'Femeia iese afarã si întreabã: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete."IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?"Cei trei mosnegi replicarã: 'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!'

Ce ma face fericita?

Rar poţi fi fericit în singuratate. Te poti bucura, te poti entuziasma de realizarile tale, dar esti cu adevarat fericit(ă) atunci când le poţi împărtăşi cu cineva... De fapt, atunci când poţi împărtăşi ceva cu un Altul, emoţii, sentimente, experienţe, plăceri, idei, credinţe...
Ne face fericiţi faptul de a avea şi a ne bucura de ceea ce iubim ... Iubesc căldura şi soarele, pisoii mici care par a avea nevoie de protecţie şi să fie mângăiaţi, drăgostiţi. Iubesc plimbările cu cineva drag în seri calde de vară, în care uit de toate grijile şi de tot ceea ce "trebuie" făcut. Iubesc relaxarea, tandreţea, liniştea sufletească ... Îmi place parfumul florilor, zâmbetul copiilor... Imi place sa ma cuibăresc în patul moale şi catifelat... Îmi place marea puternică şi sărată în prag de seară, care se loveşte de pietre şi împrăştie miros de alge ... într-un colţ de lume uitat de timp

Ploaie in luna lui Marte

Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai, ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei, mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi, cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca, si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca niciodata-acea luna-a lui Marte.

Uitare ... de sine

Uitasem de blog... e ca si cum as uita de o parte din mine.
Azi am avut ocazia sa imi dau seama ca ne putem schimba atat de mult in cativa ani (mai ales cand inca suntem tineri si modelabili de catre viata, evenimente, emotii, oameni) , putem avea alte idei, alte dorinti astfel incat nu-l mai recunoastem pe cel/cea care am fost candva.
Asta imi aminteste de credinta cuiva care gandeste interesant, dar parca este un pic prea cinic si negativist, in Vacuitatea Eului ... idee pe care nu am inteles-o niciodata pe deplin... Daca ne schimbam putem zice ca nu mai avem o identitatea, ca nu existam de fapt? Eu as zice ca identitatea unei entitati A numita fiinta umana este data de faptul ca diferenta dintre A din prezent si A de acum cativa ani este mai mica decat diferenta dintre A si oricare alta fiinta umana B.